Copiii si cainii


Cainii si copiii pot deveni cei mai buni prieteni daca adultii stiu sa gestioneze situatia

De cand lumea copiii au iubit cainii iar cainii au ingrijit si iubit la randul lor copiii. Primii pasi in domesticirea cainilor au fost facuti prin apropierea puilor de caine cu puii de om. Un mic exemplu intalnim in triburile samoyede din Siberia( o populatie nomada care a migrat in regiunile Siberiei impreuna cu cainii lor samoyed. Cuvantul Samoyede s-ar traduce “cel care traieste prin el insusi” iar aceasta descriere se potriveste atat populatiei nomade cat si cainilor.) femelele de samoyed erau aduse in igloo ca sa incalzeasca puiul de om.

Pentru ca relatia aceasta minunata sa se pastreze, cei mari trebuie, totusi, sa "gestioneze" cu atentie parteneriatul, sa impuna si copilului si cainelui repere ierarhice precum si regulile si limitele jocului si sa vegheze la securitatea celor doi. Nu exista o legatura mai frumoasa si mai trainica decat aceea care se leaga intre un copil si un caine - o relatie simbiotica in care cei doi impartasesc cam aceleasi moduri de comunicare: atitudini, gesturi, semnale, fara a avea nevoie de cuvinte, caci ei se afla pe aceeasi lungime de unda. Este unul dintre aspectele relatiei om-caine in care omul este principalul beneficiar, deoarece prietenia cainelui este una dintre cele mai benefice experiente in dezvoltarea psihicului, a sufletului puiului de om. Copilul invata de la caine sa iubeasca si sa comunice, chiar si sa fie mai ordonat, invata ce inseamna sa fii responsabil de viata altcuiva. Dar aceasta relatie privilegiata trebuie sa fie dirijata si modulata de catre parinti, in nici un caz, animalul nu trebuie sa devina sclavul capriciilor copilului care sa aiba drepturi depline asupra cainelui. Micul om trebuie sa invete, inainte de toate, ca si cainele este o fiinta care are drepturile ei, sensibilitatea ei si sentimentele ei care, toate, trebuie respectate.

Parintii trebuie sa invete copilul cateva reguli esentiale pentru bunastarea acestuia si a cainelui. Printre ele gasim: 

  • Copilul nu va deranja niciodata un caine care doarme (mai ales daca se afla in culcusul lui), sau care mananca.
  • Copilul nu va fi lasat sa sacaie sau sa smotoceasca brutal puiul de caine.
  • Invatati-va copilul sa nu se indrepte niciodata catre un caine necunscut sau sa-l mangaie, mai ales daca animalul se afla dincolo de un gard.
  • Socializati-l si educati-va cainele sa ramana calm in prezenta copiilor care se joaca sau tipa. Acest tip de comportament al copiilor este foarte excitant pentru un caine, mai ales daca nu este corect socializat.
  • Ca parinti, nu "activati" gelozia cainelui dumneavoastra cocolosindu-l sau alintandu-l prea mult in prezenta copiilor dumneavoastra. Animalul ar putea trage concluzia ca se situeaza pe o pozitie ierarhic superioara fata de copiii familiei, ceea ce ar putea crea reactii de rivalitate sau de dominatie din partea lui.
  • In acelasi timp, nu lasati nici copiii sa se comporte ca niste mici tirani cu cainele familiei.
  • Nu uitati niciodata ca, in ierarhia familiei, care din punctul de vedere al cainelui este haita din care face parte, parintii trebuie sa se afle in varful piramidei, urmeaza copii (indiferent de varsta lor), iar cainele ocupa ultima pozitie.
Nu va abandonati cainele daca in viata Dvs apare un copil, cu ajutorul vostru ei vor deveni cei mai buni prieteni. Un copil care creste alaturi de un caine va deveni un adult responsabil capabil de iubire neconditionata.